O călătorie cu poveşti şi jocuri

Salut,

Bine v-am găsit

🔥La Focul cu Povesti 👑

Asa cum am promis luna lui cuptor va găzdui mai multe focuri cu poveşti decât de obicei.

Azi am invitat 🔥La focul cu poveşti 👑 o mămică pe care am cunoscut-o printre cititorii blogului, este una deosebit de draga mie, mereu mă surpinde cu aventurile trăite alături de fetita ei, copilaresc tare frumos.

Este psiholog de profesie, desi când vorbeste despre copilaria cu fetiţa ei nu îi place să menţioneze asta, ea coloreaza copilaria fetiţei ei ca  fiecare mama implicata indiferent de profesia care o are.

Eu am o admiraţie şi o atracţie aparte faţă de psihologi, consider că copii lor sunt norocoşi să aibă părinti care ştiu a citi fără litere comportamentele şi a clădi relaţii trainice.

Vă idemn si pe voi să ascultaţi una dintre aventurile copilariei Annei Comendant şi feţita ei intr-o calatorie cu autocarul spre mare.

🎒 👒 🚃 📚☀🐠🦀🐚🐬🐙🐳 🏖

“Călătoria spre mare, 640 km cu autocarul până în Sveti Vlas, Bulgaria

Să povestesc despre călătoria noastră spre mare – asta da provocare! Vă zic cu sinceritate că, deși s-ar presupune că mă pricep la a scrie, adevărul e că… nu mă pricep. Sunt un bun ascultător și, cred, un bun orator, dar pe departe un bun „scriitor”, așa că sper să nu vă plictisesc.

Anul acesta am fost la cea de-a doua noastră experiență de a călători, împreună cu copilul, cu autocarul în drum spre mare. În urma experienței de anul trecut, când fetița a făcut insolație la întoarcere spre casă și a vomitat tot drumul, am hotărât ca în acest an să fim mai precauți, respectiv mai pregătiți pentru asemenea eventualități. Prin urmare, totul a decurs mai bine decât m-am așteptat.

Pentru această călătorie ne-am echipat cu:

1. scăunel auto pentru copii –  astfel ne-am asigurat copilul la drum (fiecare scaun din autocar are centură de siguranță, și am putut fixa scaunul), i-am oferit un plus de confort, stabilitate. Pe lângă asta, fetița a putut să se uite în voie pe geam, fără a fi impusă să stea în picioare pe scaunele mari din autocar.

2. cărți cu povești, diverse – am luat mai mult decât am reușit să citim în autocar, dar au fost utile pe parcursul sejurului.

3. carte senzorială – cu tematica „activitățile unei fetițe

4. jucării senzoriale din fetru – confecționate cu dragoste și dedicație de către bunicuța, fiind cea mai bună achiziție la drumul lung, cu ajutorul cărora am compus povești, istorioare vesele și ne-am creat prieteni noi.

5. cele mai bune prietene: pisicile croșetate în tehnica amigurumi pe nume Mov și Movulina

6. jucăria puzzle de lemn: EduJoc

7. Cartonașe cu animăluțe care pot fi folosite ca marionete pe degețele – le-am utilizat ca activitate în timp ce hrăneam fetița (de ex. maimuțica își caută banana, unde s-a ascuns? În gurița fetiței)

Am mai animat si cantecul “batrinul Donald avea o ferma” şi aduceam pe degețele pe rând imaginea animaluţului/păsării domestice 🙂

8. Căști și playerul tatei – l-am utilizat mai mult pentru ai capta pe ceilalți copii, deși recunosc Mariei îi place să asculte muzică cu tata
9. Haine de schimb
10. Păturică și șosete
11. Spray de protecție contra țânțarilor și altor insecte
12. Mâncare: biscuiți, banane, castraveți, roșii, pâine, carne și legume fierte, chec de casa – eu am reieșit din ceea ce preferă să consume fetița mea la plimbări lungi, adică niște gustări cât de cât sănătoase și ușoare, evitând mâncărurile grele sau dificil de consumat la drum.
13. Scutece – deși știe să se ceară la oală, nu am riscat să iau oala la drum. Însă adesea când staționam fetița cerea să facă pipi în iarbă sau la oala mare, iar atunci când ajungea să facă în scutec mereu mă întreba „e voie să fac pipi în scutecel?” sau „sunt în scutecel?”
14. Mama, Tata, Bunica și un autocar plin de copii
15. bună dispoziție, rugăciune și dorința de a ajunge cu bine la destinație.

Drumul spre Bulgaria a decurs ușor și cu puține activități. Inițial am făcut cunoștință cu autocarul, am citit o cărțulie despre mașini și am urmărit cu mare atenție și curiozitate cum se alimentează autocarul cu combustibil. Ulterior am petrecut vreo 15-30 minute relatând despre „combustibil”. Chestia cu combustibilul i-a plăcut cel mai tare din toată călătoria, și acum când trecem pe lângă benzinării ea își amintește că a fost cu autocarul și combustibilul. ☺

Nu a fost necesar să o țin foarte mult ocupată la drum, am reușit să relatăm câteva povești cu ajutorul jucăriilor din fetru și prin intermediul activităților noastre de familie am captivat și câțiva copii de pe scaunele alăturate, așa că astfel am contribuit la formarea unor relații de prietenie dintre fetița noastră de aproape 2 ani și alte fetițe și băieți școlari. Acesta relație de prietenie fondată în autocar ne-a fost utilă pe toată durata sejurului, copilul nostru s-a simțit important și implicat în ceva măreț ca viața de Tabără.

Orele lungi petrecute în vamă au fost cea mai dificilă provocare, pentru că au fost circa trei ore de stat afară, fără teren de joacă sau spațiu sigur de alergat, aer îmbibat de praf și gaze de eșapament, insecte gigantice și lumină slabă. Dar, norocul Mariei că mama și tata o duc cu „căluțul în spinare”, apoi a mai zburat cu racheta, a dansat și a făcut puțină gimnastică, am fost însoțiți de mulți prieteni de familie și colegi de proiect cu care Măriuca a făcut cunoștință și care au mai ținut-o ocupată un timp.

Somnul de noapte a fost unul lung și „ușurel” pentru copil. Am culcat-o pe două scaune (fetița avea din timp locul său separat în autocar), eu am stat jos pe podea și i-am vegheat somnul, iar bunica și soțul au avut grijă să nu stau doar eu de gardă așa că periodic mă înlocuiau, veghind ei în locul meu, astfel am reușit cu toții să avem câteva reprize scurte de somn. Spre dimineață am ajuns în vama româno-bulgară, și fetița a reușit din nou să-și dezmorțească piciorușele și să petreacă nițel timp afară. Ultima bucată de drum a fost cea mai dificilă, atât pentru ea, cât și pentru noi, pentru că dacă tu, adult, devii plictisit de așteptare, ce poți să mai aștepți de la un copil?! În acest caz a fost foarte utilă autoobservarea propriei persoane, astfel dacă eu simțeam că îmi crește iritarea și că încep să mă plictisesc de la activitățile pe care le făceam cu copilul, repejor apelam la soț, care-i găsea ceva diferit și îmi oferea nițel timp să-mi revin. De asemenea, am utilizat și plictiseala celorlalți copii de vârstă școlară mică, care (spre norocul meu) aveau și ei frățiori sau surioare bebeluși acasă, în favoarea tuturor, implicându-i în activitatea comună de a interpreta cântece de la tralala sau gașca Zurli; ca mai apoi să ne jucăm dea „ghici melodia” – joc la care fetița noastră e tare pricepută! Ajunsă la destinație ea nu a vrut nici să vadă mâncarea din cantină, unica ei dorință era să vadă Marea…

Drumul înapoi a fost un pic mai dificil, deși mult mai rapid și scurt ca durată. Înainte de a porni, însă, am avut grijă să respectăm câteva reguli pentru a evita o potențială insolație și deshidratare. Fetița a stat mai tot timpul la umbră, și avea mereu capul acoperit de un chipiu sau pălărioară. Aveam grijă să bea suficientă apă și să fie răcorită, fie cu ajutorul apei din mare – dimineața până la ora 10, fie cu ajutorul apei din duș – după-amiază, când soarele ardea puternic.

Emoțional, drumul înapoi s-a resimțit tensionat. Fetița era foarte dornică să ajungă acasă, astfel fiecare oprire pe care o făcea autocarul era însoțită de niște ochi mari și somnoroși care își găseau liniștea și reveneau la somn doar după ce autocarul pornea din loc. Trezirile frecvente, însoțite de adormirea la sân, au făcut ca finalul călătoriei să fie unul foarte extenuant pentru mine. Oricum cele mai dulci și pline de somn ore sau minute care s-au resimțit ca ore, au fost cele în care o țineam la piept, și eu dormeam cu capul rezemat de geam și cu perna gonflabilă în jurul gâtului.

Din activități noi pe care le-am făcut pe drumul spre casă au fost:

1. Cartea cu autocolante Zoo – achiziționată din Bulgaria, care mi-a căzut la inimă!

Am apreciat existenţa hărţii de la începutul cărţii, care specifica unde şi ce animale trăiesc.

Astfel, povestea e foarte structurata şi solicită mai multă precizie şi acurateţe

2. Setul de plastilină „Play Doh” – pe care l-a câștigat pentru implicare activă în viața de tabără ☺

Eu sunt una dintre mamele cărora le place să se complice cu antrenarea copilului în activități la drum, una dintre mamele care poate rămâne fără voce, dar va da preferință cântecelor interpretate live decât să-i pună filmulețe pe mobil copilului. Călătoria poate a fost mai extenuantă pentru mine, dar a fost una plină de curiozități, descoperiri și noi relații de prietenie pentru copilul meu.”

🚃 👒 🎒 📚 🐚🦀 🐬🐙 🏖 🚃 📓 🏠☀

 

😀 Și-am încălecat pe-o şa şi am adus la foc povestea 😀

Nu-i aşa că tare frumos copilăresc aceste două domnițe!!!

Anna, mulțumesc pentru că ai acceptat invitația 🔥 La focul cu poveşti 👑 , ador să mă alint cu istorii din copilării  de mămici.

Până la o nouă poveste vă doresc multă culoare în vara voastră, aventuri smechere şi muult spor  la şotiuţe 😉 .

Cu drag, Angela, mămica Liei ❤

 

Notiţa: poza de coperta preluata de pe net