Bine ati venit 🔥La focul cu povesti👑📜
Atunci cand am ales numele blogului meu, Copilaria mamicilor ( acum Mummy’s childhood varianta in Engleza), nu intamplator am ales varianta de plural, aveam in gand ca intr-o zi sa aduc pe blog povesti de la diferite mamici, aventurile lor, experienta lor, sfaturile si sugestiile lor valoroase.
Unii dintre voi stiu demult acest titlu,
🔥 La focul cu povesti 📜, este un proiect al meu, vechi de vreo 8 ani tinut pana acum privat, pe care am hotarat sa il reinventez si sa il aduc pe blog.
Va fi spatiul pentru guest posts, voi incerca sa aduc cate o poveste in fiecare luna.
Aici veti cunoaste parinti care m-au inspirat, care au lasat o amprenta frumoasa prin prezenta lor in viata mea. Oameni frumosi dragi sufletului meu, va pot spune ca o mare parte dintre ei i-am cunoscut fiindu-le profesor de Engleza sau Franceza, atunci cand prin felul lor de a fi ei imi predau lectia Viata!
Voi invita la focul cu povesti si oameni pe care i-am cunoscut prin blog sau in alte situatii din viata, vor fi cei care au lasat o emotie deosebita in inima mea.
Prima poveste adusa cu drag,
🔥La focul cu povesti 👑 vine de la o mamica care pentru mine este gingasia in chip de mama, sotie si prietena.
Va invit azi sa o cunoasteti pe Aliona Cojocaru, mamica a 3 printese minunate si cel mai gingas chip de sotie.
Eu am avut norocul sa ii fiu profesoara de Engleza, ei si sotului ei, cand eram insarcinata, a fost sansa mea sa intalnesc astfel cel mai bun exemplu de gingasie in chip de femeie, exemplul de familie care isi vorbesc prin priviri si exemplul de copii crescuti prin lectia propriului exemplu a parintelui.
De fapt pe Aliona am cunoscut-o intai din ce imi povestise despre ea sotul ei, Ruslan, la ore, apoi am cunoscut-o pe una dintre fetitele lor si am inteles ca mamica ei e deosebit de calda, ca mai apoi sa o cunosc pe adevaratea si sa simt ca o stiu de o viata, sa nu ma satur sa o admir ca Femeie, Mama, Sotie, colega, prietena.
Ea si sotul ei, Ruslan, m-au impresionat prin aventurile lor, prin curajul de a calatori cu copiii chiar din frageda copilarie si mi-am zis ca ei sunt cei care ma vor ajuta sa inteleg corect cum e sa calatoresti cu copiii, cum sa dai start aventurilor cu un bebe de 4 luni…
Azi am onoarea ca primul guest post pe blog 🔥 La focul cu povesti📃 sa vina de la familia Cojocaru, cei care nu doar calatoresc, dar aleg aventura .
O las pe Aliona sa povesteasca si sa va inspire, eu sunt topita dupa felul ei de a fi …
Enjoy …
🔥📃Povestea mamicii celui mai tanar calator aventurist de pe vulcanul Etna
by Aliona Cojocaru
“In Familia noastra noi am decis ca toate calatoriile vor fi neaparat impreuna cu copiii.
Cu fetitele mai mari am vizitat diferite tari, insule, continente. Ele adora zborurile lungi transcontinentale, pentru ca privesc la ecranele de la bord filme si desene animate ore in sir.
Am calatorit si in timpul sarcinii prin Statele Unite ale Americii , am campat cu corturile mai multe zile prin parcurile nationale.
Copiilor le-a placut foarte mult serile petrecute in jurul focului cu cartofi copti si bezele topite la foc , un desert indragit de americani.
Cand s-a nascut Mira, credeam ca va fi dificil sa calatorim asa ca inainte.
Nu stiam cum va suporta zborurile, drumurile lungi cu masina, locuri si oameni noi, schimbul de clima si temperatura.
Astfel, prima iesire peste hotare am organizat-o cand Mira avea 2 luni, in Romania.
A mers totul bine!
Apoi, la 4 luni am zburat in Sicilia.
A fost mai usor decat imi imaginam eu. Desi initial aveam multe temeri de genul: cum va dormi noaptea, cum ii voi schimba scutecul prin oras sau cum o voi alapta in locuri publice, cum vom face baita fara cadita noastra mica, ce facem daca se imbolnaveste si multe altele.
– Pentru ca ei sunt ca si mine.
– Cum asa?
– Pai, ei iubesc ciocolata si cainii la fel ca mine si le mai place pictura. 😉
Am mers mult cu masina, ne-am plimbat mult prin orasele, ne-am urcat pe un crater al vulcanului Etna pe vant si ploaie, fiind neechipati.
Iar daca acasa nu scoteam nasul afara pe asa timp, pai acolo nu ne-a oprit nimic sa ne plimbam cu copiii prin natura.
Am mers in drumetie pe lava impietrita a vulcanului, cu Mira in rucsac si invelita in scurta lui tati.
Apropo Mirei i-a placut foarte mult plimbarea prin natura. A fost cumintica ca un soricel si a dormit bine leganata de mersul lui tati. Cred ca Mira a fost cel mai tanar aventurist de pe vulcanul Etna.
Acolo am inteles multe lucruri care acum ma ajuta sa iau decizii de plecare fara prea multe intrebari, de ex. :
1. Copiii dorm mult in masina si in zbor daca sunt treziti mai devreme decat de obicei.
2. In Europa nu e o problema schimbarea scutecelor, pentru ca peste tot sunt camere amenajate pentru mame si copii.
3. Am alaptat copilul in locuri publice fara mare deranj, doar e nevoie de o haina cu nasturi, pentru mai multa comoditate.
4. Ne-am ispravit de minune fara cadita noastra.
Chiar daca medicul pediatru ne-a spus ca nu e neaparat sa faci baita copilului in fiecare seara, noi am gasit modalitati de a pastra ritualul nostru.
Mai mult ca atat, am descoperit o noua joaca.
In brate la mami sub ploita din dus. Mirei i-a placut mult, dar mie si mai mult.
5. Cred ca cea mai importanta descoperire e ca bebelusii sunt mult mai rezistenti decat ne imaginam noi .
Pentru ei e o mare placere sa doarma in natura, dar si mai mult sa fie impreuna cu mami, tati si fratiorii sau surioarele lor 😉 .
Asadar, mami si Mira sunt in asteptarea noilor aventuri, ceea ce va dorim si voua!”
🔥📃🎸🎶💌👑🌋🔥
Aceasta a fost prima poveste minunata de 🔥La focul cu povesti 👑 ii multumesc mult Alionei ca a acceptat invitatia mea, ea este printre cititoarele fidele a blogului meu, iar incurajarea ei mi-a fost intotdeauna de bun augur.
Eu cred in semne, am mai spus asta, coincidenta a facut ca intr-o discutie cu Aliona ea mi-a povestit despre aventura lor spre cucerirea vulcanului Etna, in momentul cand mi-a spus de bebelusa Mira, care a fost pas la pas cu ei in rucsacul lui tati, invelita intr-o scurta, am vizualizat cum ar arata asta, m-am topit de aceasta imagine si s-a aprins ideea focului cu povesti, am simtit ca are ce ne sfatui referitor la calatorii cu copiii si nu am dat gres, dar coincidenta era ca exact in acea zi eu mesterisem un camin diy si aprinsem primul foc seara, deci alt nume nu avea cum avea noul proiect.
P.S. Poza cu Mira in rucsac am vazut-o abia acum pana acum doar mi-o imaginam.
Temerile Alionei referitor la calatoria cu bebe mi-a amintit de calatoria noastra in Delta cu Lia la 6 luni, poveste la care voi receni curand, deci practic povestea lor mi-a trezit amintiri dulci si pofta de a mai incerca aventuri, acum cu mai mult curaj, avandu-i ca exemplu pe familia Cojocaru.
Sunteti minunati! 🤗
Sunt sigura ca v-a placut prima poveste, e una utila si senzationala.
Pana la o noua poveste…
🔥La focul cu povesti 👑 va doresc sa traiti copilarii colorate si sa culegeti amintiri pretioase.
Cu drag, Angela, mamica Liei ❤
Nota!!!
Pozele de la aceasta postare apartin familiei Cojocaru, nimeni nu are dreptul sa le preia sau sa le copie fara acordul lor.
🎆🎆🎆
15 Mai 2017
Bine vă găsesc din nou
🔥La focul cu poveşti 👑.
Deşi am menţionat că poveştile vor veni odată pe lună se pare că ele decid singure cănd să apară, azi avem o “editie speciala”, un guest post foarte util pentru fiecare parinte venit ca feedback de la seminarul Generatia iPhone organizat de Friendly School, unul care a avut-o ca invitat de onoare pe Mihaela Tatu, cea care este de 3 ori Femeie.
Invitata mea de azi este Kate Rotari, câstigatoarea concursului pe care l-am avut pe blog în colaborare cu Friendly School, vezi aici
Mulțumim Kate Rotari pentru că ai acceptat să împarţi cu noi informaţia absorbită la seminar şi impresiile tale.
🔥📃 Poveste cu poveţe pentru părinţi de la Mihaela Tatu.
By Kate Rotari:
“Seminarul “Generația iPhone” de Mihaela Tatu
“Copiii nu ne aparțin, ei sunt veniți să-și urmeze propriul drum în viață.”
Mie îmi place să cred că nimic în viață nu e întâmplător, că fiecare persoană pe care o întâlnim și fiecare eveniment din viața noastră vine atunci când trebuie să vină și când suntem noi pregătiți că să-i primim în viața noastră. Astfel de eveniment a fost întânirea cu doamna Mihaela Tatu, o femeie extraordinară, cu o energie debordantă pe care am cunoscut-o la seminarul “Generația Iphone”. Chiar dacă dumneaei a mai fost prin Chișinău și a susținut mai multe seminare, nu am reușit niciodată să ajung la ele și acum știu sigur că nu eram pregătită s-o cunosc atunci. Acum însă a venit momentul să ne cunoaștem reciproc, pentrucă femeia din mine s-a stins cumva de-a lungul timpului și am intrat în rutină și credeam că mi-am pierdut rostul. Doamna Mihaela a venit în fața mea ca să mă scuture puțin și să-mi amintească că de mine depinde alegerea pe care o fac, de la mine vine schimbarea și că eu sunt cea care hotărăște viitorul și cel mai important: niciodată ne prea târziu să o iei de la capăt, nici la 30, nici la 40 și nici chiar la 50. Viața ne aparține doar nouă, indiferent de ce vor ceilalți de la noi, părinții, rudele, prieteni, indiferent de așteptările lor, eu sunt cea care decide scopul meu în viață și moștenirea pe care o las în urmă. Femeia aceasta a venit cu inima deschisă și ne-a împărtășit experiențele ei de viață, experiențele ei de mamă, problemele cu care s-a confruntat în relația mamă-copil și cum a reușit împreună cu fiica ei să treacă prin toate, ca la 50 de ani ai ei să audă de la Ioana că-i este cea mai bună prietenă.
Să fii un părinte bun e cea mai grea meserie din lume. În primul rând trebuie să vrei să fii, și să muncești zi de zi asupra ta pentru a deveni un părinte bun pentru copilul tău, dar mai întâi trebuie să lucrezi asupra ta și să te pregătești încă de când copilul se află în burtică la mama, copilul are nevoie de înțelegere, conexiune cu părinții încă din prima clipă din viața lui.
Dar femeia e cea care generează transformarea, adică mama este cea care aduce emoția, menține înțelegerea și crează armonia într-o familie. Noi, femeile avem un dar unic de la Dumnezeu, de a fi mame, de a da viață unei ființe. Și de noi depinde cum alegem să ne creștem copii, cu înțelegere, respect reciproc și cel mai important prin exemplu propriu.
Adesea, noi părinții credem că avem tot dreptul din lume să ne impunem copii să facă ceea ce ne dorim noi pentru ei, dar uităm și poate nici nu ne dăm seama prea bine, că ei au drumul lor în viață, ei sunt alte persoane decât noi, ei sunt diferiți de noi și ei singuri trebuie să hotărască ce vor să facă în viață. Da, vor greși, da se vor lovi de ziduri, dar doar de ei depinde să lupte să treacă prin greșeli, doar așa vor reuși să capete încredere, să fie siguri pe ei și să fie niște luptători în viață care vor reuși să-și urmeze calea și să fie cei mai buni în ceea ce vor alege să facă. Misiunea noastră ca părinte este să stăm tot timpul în spate, în umbra lor și să-i ajutăm atunci când ei ne vor cere asta, să-i susținem în orice gând năstrușnic le trece lor prin cap și să-i încurajăm, tot timpul. Nu îi facem dependenți de noi și de iubirea noastră, le dăm aripi să zboare și să se regăsească, să lupte pentru ceea ce-și doresc, să obțină și să se bucure de propriile succese. Dar pentru asta îi pregătim de mici, îi învățăm să aibă valori: verticalitate, punctualitate, integritate, loialitate, empatie și compasiune și asta cel mai ușor învață un copil prin exemplu părinților. Noi trebuie să fim cei care le demonstrăm că se poate de schimbat ceva în societate începând chiar de la tine. Noi, părinții suntem cei care trebuie să păstrăm tradițiile neamului nostru pentru a le putea transmite copiilor care la rândul lor le vor transmite mai departe, și nu putem să ne negăm rădăcinile și să fugim de valoarea spirituală a neamului nostru.
În cadrul acestui seminar s-a vorbit mult și despre pericolul la care sunt suuși copii noștri atunci când sunt să navigheze liber pe internet, sau sunt lăsați în fața gageturilor pe o lungă perioadă de timp nesupravegheați. Și nu vreau să vorbim aici de pericolul asupra sănătății fizice că îl cunoaștem cu toții, ci despre cât de afectat este starea psihică a unui copilului care nu are limite în privința utilizării internetului. Spațiul online, sau mai bine zis internetul este un loc minunat și indinspensabil în ziua de azi, însă în aceiași măsură este și o lume întunecată care stă la pândă pentru a profita de vulnerabilitaea copiilor noștri. În lumea asta sunt o mulțime de persoane rele și cu intenții periculoase care profită de naivitatea copiilor și îi atrag în lumea lor bolnavă. Aveți grijă de copii voștri, fiți-le prieteni și discutați cu ei orice mică problemă apărută, nu ezitați să-i întrebați despre viața lor, fiți-le mereu aproape și rezolvați orice problemă cu calm, calmul echilibrează și oferă stabilitate. Fiți mereu disponibil pentru copilul vostru și aveți răbdare cu el, problemele cu care se confruntă copilul sunt la fel de mari ca și ale voastre și el nevoie să-l ascultați și să empatizați cu problemele lui, nu să-i săriți în cap cu reproșuri și cu “ți-am spus eu”. Și niciodată nu-i rezolvați problemele în locul lui, el e cel care trebuie să treacă prin ea, s-o rezolve și să iasă învingător, dar cel mai important cu învățăminte și cu experiență.
Acest seminar a fost o revelație pentru mine, am ieșit de acolo cu dorința de a lucra asupra mea și de a începe schimbarea de la mine pentru a fi o mamă bună pentru copilul meu și pentru a ajunge într-o bună zi și copilul meu să-mi spună că sunt cea mai bună prietena a lui, fie asta și peste 10 sau 20 de ani.
Vă mulțumesc din suflet Friendly English School, în special Corina Munteanu pentru că mi-ați făcut cunoștință cu minunata și inegalabila Mihaela Tatu, și Copilăria Mămicilor pentru oportunitatea de a fi “ochii și urechile tale” la această lecție de viață.”
Copilaria mămicilor: “Cu mare drag Kate Rotari, eu ţie iţi multumesc pentru că nu ai refuzat invitaţia.
Deşi nu am putut fi prezentă la seminar simt că măcar puţin m-am simţit acolo.
Până la o nouă poveste…
🔥La focul cu poveşti 👑 vă doresc să trăiţi copilării colorate şi să culegeţi amintiri preţioase.
Cu drag, Angela, mămica Liei ❤
Mummy's childhood 