Colectia – Prietena mea Conni

Cum e sa cresti un copil?

Cum faci sa reusesti sa gasesti un echilibru intre emotiile lui si ale tale?

Cum faci cand te simti depasita?

…. Atatea intrebari vin cand ajungi sa te lovesti de o treapta noua in viata copilului tau…

Eu raspunsurile inca nu am gasit la toate intrebarile mele insa intotdeauna m-am simtit mai pregatita si echilibrata cand am avut carti potrivite unde sa caut o cararusa de care sa ma tin si un colac de salvare de care sa ma agat.

Pentru ca noi , mamele, intampinam c-am aceleasi valuri, mi-am propus sa aduc aici, pe blog, rand pe rand cartile care au facut o diferenta in calatoria noastra prin copilarie, sunt sigura ca cuiva ii vor fi de folos  recomandarile.

O parte dintre astfel de carti sunt deja pe blog, le gasiti aici sau aici.

Nustiu cum e la voi noi insa avem marea provocare de a creste un copil foarte foarte emotiv, fiecare nou in viata ei vine cu un buchet de trairi la maxim, care recunosc ma si sperie uneori in special cand aceste emotii se schimba de la o zi la alta.

Am observat ca povestile ii dau suficient curaj cat sa isi depaseasca valul de emotii astfel am ales sa fiu  mereu cu un pas inainte cautand cartile care vorbesc pe limba ei.

Printre astfel de carti, care au ajuns la noi exact cand se adunasera nori negri de emotii, este noua colectie de carti a Editurii Casa, Prietena mea, Conni.

Ea cuprinde cartile :

Conni merge la gradinita,

Conni si olita

Coni merge la ferma …

Aceasta colectie te indeamna sa vrei s-o citesti chiar din prima vedere, asta datorita copertilor graitoare si vesele.

Buun pentru a nu lungi vorba voi incepe cu cea care ne-a fost cea mai folositoare, deaorece s-a potrivit perfect cu cea mai noua fila din copilaria fetitei noastre.

Cartile au ajuns exact in ultimile zile de vacanta de primavara de la gradinita, atunci cand copilei mele ii revinisera emotiile acomodarii la gradinita, astfel povestioara din Conni merge la gradinita, a alungat fricile ce o dominau, pentru ca Conni are fix varsta ei, 3 ani si pentru ca are aproximativ aceleasi temeri.

Asemeni lui Conni, micuta mea a dus o fotografie la gradinita, prin coincidenta a ales la fel o rochita albastra cu multe flori pentru prima zi de gradinita, cand inca nu aveam cartea cu Conni, exact ca Conni ne facem cumparaturi pentru gustarea de la gradinita si impart amandoua fetitele acelasi zambet soare al educatoarei care le intampina.

Ilustratiile cartii redau exact tabloul care il are ea in cap despre gradinita, aceleasi cuierase in coridor, aceeasi ambianta jucausa in clasa, baia cu tualete si chiuvete potrivite pentru inaltimea lor, cantina si mai ales  imaginea cuceritoare cu educatoarea care le citeste carti, copila mea fiind vrajita de carti, mereu acest detaliu a atras-o la gradinita, buun inafara de pictura 😉

Practic la fiecare pagina am auzit ” uite mami, exact ca la noi e la gradinita ei”…

Personajele intotdeauna le sunt copiilor exemple demne de urmat, Conni nu e o exceptie, chiar dupa prima lectura fetita mea a zbughit-o in baie sa se spele pe dintii si sa se spele pe fata cu muuulta apa asemeneni lui Conni, iar rutina diminetilor  a devenit cumva mai ca la carte doar o face ca fetita Conni.

Ehhh nu am sa pierd ocazia sa va zic ca fata mea are obiectii la ilustrator 🙂 de fiecare data cand ajunge la pagina cu Conni dimineata la baie se indigneaza ca fetita e goala goluta cand isi spala dintii ” mami asa-i ca nu e bine??” ” mami, de ce fetita nu poarta chilotei si maiou???” ” Mami doar nu e potrivit sa o vada toti asa…” si lista e tot mai lunga 🙂

Tot de la Conni a crescut motivatia de a se imbraca singura si repede, iar separarea de mami e tot mai usoara doar chiar si in carti parintilor nu li se permite sa intre in clase si copiii raman fericiti acolo unde e muulta joaca si veselie, ba chiar si aniversare prezinta povestea exact cum tine minte ea ca se face la gradinita si intotdeauna parintii vin grabiti sa isi ia copiii acasa pana cand a doua zi ei vor astepta cu nerabdare o noua zi de aventuri la gradinita.

Clar e cartea de capatai la moment.

Am ales sa prezint cartile in ordinea in care mi le cere fiica mea cand vine pofta de lectura, deci a doua in topul preferintelor ei este Conni si olita 

Bobocica mea de fata a facut mai bine de 2 ani in urma cunostinta cu olita si a uitat de scutece pentru perioada zilei, ce tine de nopti iata inca se mai intampla sa ne salveze chilotei ” anti inundatii” 😉 sincer am incercat fara ei doua veri insa era inca o lupta cu morile de vant asa ca am renuntat, las natura sa ma uimeasca.

Deci sa revin la carte.

Probabil fiindca e inca proaspata aceasta treapta in viata fetitei mele si avand in vedere ca procesul “adio chilotei scutec” inca nu e finisat  as zice ca inca joaca aceeasi hora cu Conni.

Cartea a fost categoric un stimul mare pentru ea, am observat ca a coincis exact cu perioada cand  a hotarat ca nu mai are deloc nevoie de noi pentru am merge la baie, a inteles datorita experimentului lui Conni rolul chiloteilor de noapte si a inceput a alege sa imbrace doar pantaloni fara nasture asemeni lui Conni, trist pentru mine caci a fost in detrimentul fustitelor si rochitelor 😦

La primele lecturi ale cartii practic ma oprea la fiecare rand sa imi zica ca ea isi aminteste cum ea a reusit sa nu mai aiba nevoie de scutece, asemeni lui Conni si-a antrenat si jucariile la olita, si-a ales olita apoi capacul de reducere si scaunelul, ascultand peripetiile lui Connie si-a amintit  de serile cand incercam sa doarma fara scutec  si mai venea oceanul peste ea si cand se mai intampla o ia ca pe ceva normal caci uite si Conni a trecut prin asta, dar stie sigur ca va veni o zi cand va reusi mereu sa se trezeasca.

Pot afirma cu certitudine ca povetioara ii place mult si e destul de educativa, dar mai ales motivanta.

In calitate de parinte mi-a placut faptul ca pentru Conni nu a fost o treapta facuta impinsa de altii, ci profund constientizata bazata pe pregatire atat emotionala cat si fizica.

Deasemenea mi-a placut ca accidentele din calea parcursa nu au fost criticate sau etichetate  ca ceva rusinos si neadmisibil.

Sper ca astfel de carti sa ajunga sub ochii si vocea a cat mai multi parinti pentru o reusita fara frustrari si complexe.

A treia carte in topul preferitelor printesei mele ramane Conni merge la ferma

Comparativ cu celelalte doua carti din colectie, mentionate mai sus, nu pot sa zic ca pentru noi aceasta  a intrat pe val.

Aici gasim peripetiile colorate ale lui  Conni care merge in vacanta de vara   la ferma unor prieteni .

Aventura incepe cu calatoria cu trenul, apoi imediat cum ajunge o cunoaste pe Anca , fetita gazdei care ii prezinta  pe rand toate animale, viziteaza chiar si o stana, au parte chiar de plimblare cu caruta cu cai, afla de unde se ia laptele si chiar incerca sa mulga o vacuta, astfel depasindu-si frica ce o tine departe de animal.

Citindu-i copilului meu mi-am amintit de copilaria mea, de zilele cand strangeam ouale din cotet sau aduceam mancare  la pasari si purcei, de cocosii si gansacii batausi ce mi-au adus candva emotii …

Ehhh copilarie…

Daca sincer eu m-am asteptat ca acesta carte sa-i placa cel mai mult insa din nustiu inca care motive nu am simtit magnetii fiicei mele, dar ramane sa vad cum o percepe in timp.

Acum cateva zile am vizitat impreuna o ferma  si desi mi se paruse pasiva cand citim aceasta carte cu Conni vazand animalele mi-a zis ca sunt ca  in cartea cu fetita Conni, dar mai ales ca in cartea roz , una dintre favoritele ei, am lasat link spre ea la inceput.

Mie personal dupa cum am mentionat mi-a trezit amintiri.

Voi fi sincera textul acestei carti nu m-a incantat, traducerea e facuta fix si cumva nelegata, pe alocuri am avut senzatia ca sar de la un subiect la altul  fara nici o punte.

Iata de ex acest text … buun dar las stilistica deoparte 🙂 caci altfel nu mai apucam sfarsitul recenziei 🙂

Iata insa ilustratia e amuzanta, vie si colorata.

Toate trei carti le-am analizat si cu mamicile de la clubul nostru de lectura pentru pici. Dupa cum e si normal parerile sunt impartite, unora le-a placut mult altora mai putin, copiilor insa le-au placut, iar  la povestea cu ferma chiar  am avut hohote de ras si emotii pentru Connie.

Mamicile cu copii de pana in 2 ani au afirmat ca categoric sunt bune de adus in bibliotecile personale ale copiilor.

Mamicile cu copii de 3-4 ani au ramas mai greu de convins , undeva e si clar caci odata cu varsta copii schimba interesele .

Lana, mamica unei fetite de apropae 4 ani, este de paterea:

“Sunt drăguțe dar nu intratat de educative pentru copii care deja știu a face lucrurile care sunt descrise in carti (olita, dinti…)

Deci, fiicei nu i-au trezit un interes prea mare, Ea stiind deja să facă aceste lucruri.

Dar, pentru copii mai micuți, cred că ar fi foarte educative”

Maria, mamica altei fetite de aproape 4 ani mi-a zis ca au  cartile si in Germana inca de cand era mica fata si ii plac tare mult fetitei.

Gabi, mamica a doi baietei de 5 si 3.5 si psiholog de profesie mi-a zis  ca i se par cu prea mult text pentru varsta la care se refera, deci pana in 3- 4 ani, totusi imi confirma ca cartea cu gradinita i-a atras cel mai mult atentia.

Cert este ca noua mamicilor la toate ne-au trezit amintiri din copilarie si trairi din fiecare adaptare la treptele vietii  a puilor nostri.

Vestea frumoasa este ca Editura Casa deja a marit colectia  Prietena mea  Conni, a prezentat de curand inca trei carti care mie personal mi s-au parut super utile si abia astept sa le rasfoiesc cu copila mea, cand am ocazia neaparat vin cu o recenzie

 

Pe situl Editurii Casa veti gasi mai multe poze de interior:

Si… tam tam 🙂 curand aduc pe blog recenzia a  inca doua carti ale Editurii Casa, dar deja o alta colectie 😉 stay tuned ❤

Cu drag Angela o mamica ca tine si ca mamica de langa tine ❤